15 ani intr-o cutie

15 ani intr-o cutie

Recent am incheiat un foarte lung capitol profesional … 15 ani (deci nu e intamplator titlul ..:)). 15 ani inseamna aproape o treime din viata mea!!!

Mi-am adunat frumos toate lucrurile din birou, le-am pus intr-o cutie de carton, am sigilat-o cu grija (poate simbolic sau, mai curand, ca sa nu se imprastie prin portbagaj la vreo frana mai brusca) si am plecat acasa.

Probabil nu voi mai deschide acea cutie … de fapt nici nu cred ca vreau pentru ca e plina de acte contabile vechi iar daca trebuie sa o deschid inseamna ca cineva (nu zic cine!!!) e interesat de aceste acte si asta numai de bine nu poate sa fie!!!

Incep acum un nou capitol profesional … sau, asa cum zicea zilele trecute o veche si buna prietena, am intrat in randul barbatilor moderni care sunt intretinuti de catre sotii … adica, intr-un cuvant, antreprenor. Interesanta perspectiva … dar va asigur ca nu e adevarat … ma refer la partea cu intretinutul, nu la cea cu antreprenoriatul.

Dincolo de provocarea oricarui nou inceput, in mod oarecum normal, mi-a aparut in minte o intrebare … oare cu asta am ramas dupa 15 ani, cu o cutie pe care nu o sa o mai deschid?

Problema mare cu intrebarile de genul asta e ca nu vin niciodata singure … (asemanarea cu necazurile care nu vin nici ele singure e pur intamplatoare si trebuie ignorata). Asa ca, derivate din intrebarea principala, au mai aparut si altele …

Oare a meritat sa imi consum acesti 15 ani in felul in care i-am consumat?

Oare ce a contat cel mai mult in acesti 15 ani?

Read also  RO Blog

Care este cel mai important lucru pe care l-am facut in acesti 15 ani?

Oare cine si cum ma va tine minte?

Poate acei multi oameni pe care i-am format, crescut, invatat meserie (asa cum si cat m-am priceput si uneori chiar cu forta!!!) si pe care experienta profesionala traita impreuna cu mine i-a ajutat sa ajunga in pozitii profesionale mai bune. Sau poate acei oameni (posibil sa fie la fel de multi) pe care i-am dat afara (de voie sau de nevoie) in cursul acestor 15 ani. Urmand o logica oarecum nedreapta care spune ca 10 victorii nu pot sterge o infrangere, e foarte probabil ca ultima categorie de oameni sa ma tina minte … :)))

Evident ca mi-am raspuns la toate aceste intrebari. Pe scurt, da, a meritat din plin … oamenii au contat cel mai mult … cel mai important lucru a fost ca nu m-am oprit din a construi … (la ultima intrebare am raspuns deja mai sus).

Dincolo de raspunsuri mi-am dat seama si ca nu am apucat sa zic MULTUMESC oamenilor langa care am avut onoarea sa lucrez in tot acest timp … ma gandesc totusi ca poate unii din ei vor citi articolul.

Si tot dincolo de raspunsuri, am realizat ca, intr-adevar, cei 15 ani au incaput intr-o cutie. Dar nu cea sigilata de care vorbeam mai sus ci una plina de experiente si invataminte, pe care o voi purta mereu cu mine si in care o sa ma uit mereu (macar ca sa nu repet greseli pe care le-am facut).

Read also  Centrele de competenta si corectitudinea politica

Acum, daca stau bine sa ma gandesc, poate era mai potrivit sa aleg un rucsac, e mai comod de purtat … si oricum as fi parut ca sunt ca un celebru personaj al unui film la care m-am uitat cu o placere masochista intr-o perioada cand dormeam mai mult prin avioane, aeroporturi si hoteluri (filmul se numeste Up in the Air si va invit sa il vedeti daca nu l-ati vazut deja).

Si daca tot am ajuns in lumea filmului, inchei cu un citat pentru viitor (eu zic ca e unul optimist) tot dintr-un film preferat si tot legat de cutii … „Life is like a box of chocolates. You never know what you’re gonna get.” (de data asta nu va mai spun despre ce film este vorba, ar cam trebui sa stiti)

Leave a Reply